Nu-mi vine sa mai fac comentarii politice. Ce-i la noi e un fel de politica; un fel de colaj intre texte din Kafka si Caragiale. Pesedeii se maninca intre ei cu un apetit devorant care ma bucura; a disparut ciolanul, a disparut si unitatea. Nastase e curajos ca un mistret in fata unei pusti cumparate din Suedia; lasitatea lui ma indispune. Vanghelie a ajuns sa fie prezentat drept cel mai bun produs al poporului român din ultimul mileniu. Exceptindu-l, evident, pe virilul adolescent Ion Iliescu. Care va fi reales si la urmatorul congres. De cealalta parte, opozitia ajunsa la putere pastreaza aceeasi lipsa de consistenta, aceeasi debilitate. N-a fost in stare nici macar sa prezinte oamenilor halul in care a preluat tara. Asta pentru a convinge, macar partial, ca nu vom putea trai bine chiar imediat. Basescu calca pe urmele lui Constantinescu; se crede deja un mare om politic pentru care Cotroceniul e prea mic; mai ales cu atitia consilieri si, mai ales, consiliere. Gafele si, mai ales, reluarile in aparitii publice ale acelorasi probleme, a caror rezolvare este anemica, incep sa plictiseasca. Puterea nu are abilitatea sa profite de convulsiile aproape muribunde ale PSD-ului. Singurul om normal dintre politicieni este Gigi Becali. Asa ca ma opresc sa mai fac, pentru moment, comentarii politice; revin la una din pasiunile mele. Gastronomia. Posed o bibliografie bogata in domeniu si o practica pe masura; am si produse culinare proprii. Inspirate dupa o inscriptie dintr-o crisma din Piata Chiriac: „Consumati cu incredere produsele proprii“. Daca va voi invita sa serviti ceva din produsele mele culinare, veti recunoaste ca asa ceva n-ati mai mincat niciodata; si nici nu veti avea curajul sa mincati a doua oara. Astazi, bucataria trebuie adaptata conditiilor socio-economice si bugetare. Azi e o imprudenta sa inviti pe cineva la masa si o crima sa accepti o astfel de invitati