Acest colt de pagina a gazduit marti o intimplare de demult, intitulata “Omul cu biciul”. Era proiectia unei tragedii umane in memoria unui copil care se zbenguia in zapada. Se intimpla in anii ‘70, intr-un sat uitat de lume. Un batrin zidar a putrezit in puscarie pentru ca a avut curajul sa-l infrunte, cu o dojana, pe securistul locului.
Unul care, cu biciul sau naprasnic, tocmai isi omorise calul inhamat la sanie. Banuiam, simteam, stiam ca multe alte tragedii, precum cea a batrinului zidar, au insingerat Romania comunista.
Confirmarea a venit imediat, sub forma unei scrisori trimise de un cititor, Mihai Ungureanu. Povestea sa, plasata undeva in anii ‘50-’60, este emotionanta. In semn de solidaritate, ii cedez pentru o zi acest spatiu tipografic. Va veti convinge ca “omul cu biciul” a avut mii de clone, care au otravit trecutul acestui neam, ii sufoca prezentul si ii ameninta viitorul.
“In satul meu pierdut in zapezile acelui an incepea sa se nasca zvonul ca tovarasii vor nimici averea taranilor. Si, bineinteles, cei care raspindeau zvonurile, pregatind oroarea, erau cei mai bicisnici din sat, cei mai ticalosi, cei care isi vindusera pamintul si animalele pe bautura. Unul dintre acestia era poreclit Iepuras.
Ei, bine, in primavara, cind pamintul incepea sa se zvinte, au inceput sa bata in poarta cei de la primarie si invatatorii, si un tovaras de la raion. Instinctiv, oamenii se aratau retinuti sau pur si simplu nu raspundeau. Altii vorbeau amenintator si ridicau demonstrativ cite o sapa, ca si cum tocmai atunci aveau nevoie de ea.
A venit si vara. Haitele s-au repezit asupra satului, au inceput sa-i vineze pe oamenii care isi duceau vitele la pascut chiar pe ogoarele lor, ii amendau. Griul a fost luat de echipe de la raion. Tin minte ca parintii au venit acasa fara nici un bob. Au “furat” in cele din urma un sac din recolta lor.
