ISTORIA MEDICINEI
DANIELA SONTICA
SHIATSU. Japonezii au folosit inca din antichitate masajul shiatsu, preluat de la chinezi. Acest tip de masaj consta in presarea cu degetele, palmele sau coatele a punctelor de acupunctura. Oameni cu un deosebit spirit pragmatic si foarte curiosi, japonezii au fost atrasi mai putin de speculatiile metafizice. In schimb, japonezii au fost adeptii cunoasterii naturii si dezvoltarii artei. Studiul medicinei a inceput in Japonia in secolul al V-lea, cand un medic coreean a deschis o scoala de medicina la Osaka. Prima facultate de medicina a luat fiinta o data cu universitatea fondata la Nara in 701. In aceasta perioada, tot ce au invatat japonezii in materie de medicina a fost de la chinezi si coreeni. Discipoli ai chinezilor, medicii din Tara Soarelui Rasare practicau acupunctura si ignipunctura (arderea unor plante uscate pe anumite regiuni ale corpului). In paralel, mai ales la sate, tratarea bolnavilor se facea dupa retete populare stravechi: albusul de ou contra arsurilor, frunzele de volbura contra intepaturilor de insecte, ceaiul de frunze de bambus folosite pentru calmarea durerilor de stomac, algele marine impotriva diabetului.
In jurul anului 900, un invatat japonez a descris intr-o lucrare stiintifica peste 1.000 de produse farmaceutice chineze, iar din 1284, timp de patru secole, cartea de baza in domeniu a fost "Dictionarul alfabetic al medicamentelor". In 1640, au fost expulzati toti europenii din Japonia si s-a interzis orice schimb cultural si comercial cu alte popoare in afara chinezilor si olandezilor. Timp de doua secole si jumatate, japonezii au fost izolati de restul lumii. A fost o perioada nefasta pentru stiinta japoneza si, implicit, si pentru medicina.
Influenta europenilor O scurta perioada de relaxare intre 1688 si 1704 a facut insa ca unele lucrari europene de
