La inceput, amenintarea ca se va ajunge la alegeri anticipate a avut caracter de santaj. „Solutia imorala“ din coalitia guvernamentala, adica PUR, trebuia sa-si reduca pretentiile. Altminteri, risca sa piarda tot ce câstigase in simbioza cu PSD, adica treizeci de parlamentari, intrucât, mergând de unul singur, intr-un nou scrutin, partidul domnului Voiculescu nu ar atinge, cu siguranta, pragul electoral. Apoi, aria alegerilor anticipate s-a auzit numai dinspre Cotroceni. PNL si PD taceau. Doar UDMR a avut o replica in linistea dinspre guvern. Fiind, bineinteles, impotriva, caci nici pentru UDMR n-ar fi lipsita de griji o noua confruntare cu alegatorii. Si când toata lumea credea ca ideea intrase la arhiva, Traian Basescu a aruncat-o din nou pe piata politica. De data aceasta, cu o motivatie, aparent, rezonabila: Alianta ar reusi sa obtina o majoritate confortabila in parlament, ceea ce ar asigura mai multa stabilitate politica intr-o perioada dificila pentru România, deoarece trebuie sa facem fata examenului integrarii europene. In declaratia facuta agentiei Reuters, Basescu a precizat si un termen care forta, cumva, vederile mai vagi ale liberalilor, orientate spre 2006 sau, chiar, mai târziu. Potrivit lui Basescu, alegerile anticipate ar trebui sa aiba loc imediat dupa semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeana, in mai, iunie sau, oricum, nu mai târziu de luna septembrie. De data aceasta, ariei de la Cotroceni i s-au alaturat si PD, prin Emil Boc, si PNL, prin purtatorul de cuvânt al liberalilor, domnul Nicolaescu. Calculul pe care si-l fac Traian Basescu si asociatii, pregatindu-se sa ne cheme din nou la urne, se bazeaza, dupa parerea mea, pe o iluzie: ca scrutinul va fi un triumf portocaliu. Nu e deloc exclus ca, in locul acestui triumf, sa iasa din urne o surpriza urâta. Deja, dupa doua luni de guvernare, sondajele arata un trend descendent pentru Alian