"Ajutorul pe care vi-l cer inseamna pentru mine viata".
Stimata doamna directoare,
Ma numesc Amalia Tuglea, am 26 ani si sunt de origine din Bacau. Acum ceva timp am venit in Bucuresti pentru a urma cursurile Facultatii de Contabilitate si Informatica de gestiune in cadrul A.S.E.-lui. Mi-am intemeiat o familie frumoasa, alcatuita din sotul meu, Ioan Tuglea, economist ca si mine, si un baietel reusit, Tudor, care acum are 3 ani si 3 luni. Lucrez ca economist in cadrul departamentului Contabilitate, la o firma de materiale de constructii, "Lafarge Agregate Betoane". Cand totul parea sa mearga perfect pentru noi, o boala cumplita a reusit sa ne spulbere toate visele, toate dorintele. In august 2004, verdictul medicilor dupa un control de rutina a fost transant: leucemie acuta mielo-monocitara (Lam 4). Ajunsa la Spitalul "Coltea" intr-o stare foarte, foarte grava, cu maduva invadata de blastii (80%) si cu un numar imens de leucocite (150.000, in conditiile in care limita maxima normala este de 10.800), medicii au spus ca mai am doar cateva ore de trait si ca singura mea sansa ar fi o minune de la Dumnezeu. Minunea nu a intarziat sa apara, eu am raspuns la tratament si de atunci ma rog neintrerupt ca sa ajung la remisiune. Transplantul de maduva osoasa, singurul tratament salvator, necesita ca pacientul sa fie in remisiune, iar eu, cu ajutorul dat de Dumnezeu, sunt pregatita pentru transplant. Dar, din pacate, acesta necesita si o suma imensa, 150.000 euro, si multe alte cheltuieli auxiliare.
Sunt convinsa ca aceasta boala este doar o incercare pentru mine si pentru cei apropiati. Exista o sansa, transplantul de maduva intr-o clinica din Franta. Acesta este motivul pentru care am indraznit sa va trimit aceasta scrisoare. Noi am inceput de aproximativ o luna, o campanie de strangere de fonduri, in care sunt implicate mai multe parti: colegii de servic
