Intr-o vreme a prefacerilor muzicale de tot felul, Nicu Alifantis a ramas devotat stilului care l-a consacrat: un mariaj de muzica fina si poezie. El insusi o fire de poet, harazit de soarta si cu darul povestirii, a fost iubit si pretuit inainte de 1989, iar acum valurile de tineri sositi la fiecare concert ii confirma valoarea. Anul acesta, Nicu Alifantis, seniorul muzicii folk, implineste 30 de ani de cariera muzicala: moment de amintiri, bucurii si melancolii.
"Oricine asculta cu atentie muzica mea aude vantul de pe Dunare"
"Sah-Mat" la regele public
- Ce mai faceti, domnule Alifantis? Interviul nostru va prinde intr-o perioada fasta?
- Fac bine, multumesc de intrebare. Oricand, o intalnire cu voi, cei de la "Formula As", si cu cititorii vostri imi face o deosebita placere, si as mai adauga ca sunt intr-o perioada mai mult decat fasta! De cateva zile, am reusit sa scap de emotiile cu noua premiera de la Teatrul Mic, este vorba de O zi din viata lui Nicolae Ceausescu, un spectacol pus in scena de Alexandru Tocilescu, la care am scris muzica. Este foarte interesant si vi-l recomand din toata inima.
- Ati lansat de curand o bijuterie, albumul Sah mat, o colectie de cantece vechi, pentru toti cei carora le-au placut de-a lungul vremii piesele dvs. E un cadou cu ocazia implinirii a 30 de ani de activitate?
- Sincer, ar trebui sa scot deja un album nou, la care lucrez de aproape un an. Inca nu e ceea ce vreau, asa incat am zis ca mai bine fac o pauza si scot acest disc. L-am terminat repede, pentru ca era vorba de piese stiute, cantate si rascantate. Tot pe acest album am mai incercat un experiment, un remix in spiritul anului 2005, la piesa Calu balan. Ma bucur ca a avut un impact foarte bun la public. A fost un pariu, un joc pe care mi l-am propus si vi l-am propus! Am decis sa va fac sah-mat! Dar, ca tot ati adus vor
