Numai doi actori, buni ce-i drept, pot sustine cu succes o lucrare de comedie, de la cap la coada. Veterana actrita Tamara Buciuceanu si mai tanarul coleg Serban Pavlu fac fata cu usurinta unui spectacol solicitant, intr-un decor ce aminteste de piesele clasice din repertoriul teatrelor noastre, dar deloc obositor. Nici pentru spectator, nici pentru interpreti.
Este vorba despre piesa «Nepotu’», scrisa de dramaturgul Adrian Lustig si regizata de mereu valabilul Horatiu Malaele . Decoruri semnate de Anca Marcu ce nu prezinta excedent de obiecte, doua personaje, costume ce tin de normalitatea anilor de dupa Revolutie, culori terne, replici rapide spuse zgomotos.
Lucru la care, la 75 de ani, Tamara Buciuceanu se pricepe de minune. Premiera acestei “comedii amare” a avut loc cu intirziere, pe 23 februarie, unele probleme de sanatate ale marii actrite amanand lansarea cu cateva saptamani.
Floarea, interpretata de Tamara Buciuceanu, si «Nepotul», intruchipat de Serban Pavlu isi spun haios povestea plina de dezamagiri a traiului in postcomunism. Credeti sau nu, lor li se parea ca, inainte de 1989, le mergea mult mai bine, ca lumea lor era sigura.
De altfel, insasi lumea celor doi pleaca de la premise false, caci nepotul doamnei Florea nu este in fapt un nepot al acesteia, ci doar un baiat adoptat. Caderea comunismului i-a afectat pe amandoi, incapabili sa se acomodeze cu noul regim.
Nepotu’ (neaparat cu apostrof, sa nu cititi literarul «Nepotul», caci efectul nu mai e acelasi!), pasionat de teatru, a incercat sa-si faca un nume in acest domeniu, dar in America, unde a fugit imediat dupa 1989. A reusit doar sa devina dependent de heroina. Floarea nu se simte nici ea mai bine dupa Revolutie, locuind singura intr-o casa revendicata de fostii proprietari.
Ii ploua pe masa, vecinii o inunda.
Ajutati de s
