Mirajul strainatatii a lovit si taranii din Baragan. Teleormanenii au ales Spania. Din pacate, socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Trenul explodat
Tusa Fiica da la o parte capacul cutiei de pantofi si incepe sa scoata, una cate una, fotografiile. Mainile ii tremura, in timp ce patul se acopera de imagini. In toate, personajul principal este baiatul ei, Marin, barbat chipes, la a doua tinerete. Batrana isi plimba degetele noduroase peste chipul ce-i zambeste trist, din fata unei fantani arteziene. "Ca daca legea asta asa a iesit la noi, sa isi ia lumea ochi de fiare si sa se duca nebuna de-acasa, sa nu mai stie de femei, de parinti, de copii... A plecat in Spania si a fost in trenul ala de-a explodat. De neajungeri a plecat." Tusa Fiica strange fotografia la piept si o leagana inchizand ochii.
In Rosiori sau Alexandria, pe oricine ai intreba de satul cu tarani plecati la munca in Spania, ti se va raspunde fara ezitare: Peretu. A plecat multa lume din Teleorman la adunat de capsuni, dar Peretu tine fruntea plecatilor: peste o mie. Povestea plecarii lui Marin s-a repetat de o mie de ori in Peretu, au inflorit chiar mici afaceri locale menite sa asigure calatoria in Spania. Cativa tineri din sat si-au cumparat microbuze si asigura transport pentru consateni: ii iau din fata portii si ii lasa in centrul Madridului. Cu un astfel de microbuz a plecat si Marin. Si-a anuntat hotararea intr-o zi de Pasti, dupa ce i-a cerut din nou bani din pensie mamei sale. De data asta, pentru a cumpara incaltari celor trei copii. Inainte, ii ceruse pentru malai si faina, pentru tigari. A luat banii de la Tusa Fiica, spunand: "Mamica, nu mai pot. Eu plec in Spania. Ma duc ca, uite, toti pleaca si eu ce fac aici?". Batrana stia, presimtise. Astepta cu inima stransa vestea asta inca din toamna trecuta, cand pamantul ramasese nearat, nesemanat si Mar
