La varsta de 102 ani, marele sculptor a supravietuit unui moment de grea cumpana a sanatatii.
Ore grele de iarna... Ore de asteptare si de speranta... Undeva, in nordul extrem al Romaniei, cel care este considerat decanul de varsta al sculptorilor romani contemporani, si totodata cel mai de seama dintre acestia, se osteneste sa mai stea printre noi, lovit de o neputinta trupeasca acuta (pneumonie). Starea e critica, sufletul sau se roaga cu infrigurare. Si nu numai al sau.
Maestrul a petrecut vremea sfintelor sarbatori de iarna (si Craciunul, si Anul Nou) in spital si acum s-a reintors acasa. Oameni care sunt angajati ai muzeului stau alaturi de el, unii dintre ei zi si noapte, cautand sa-l sprijine, cu daruire, cu compasiune. Clipele de viata ale celui suferind par a fi numarate pe degetele de la o mana... El se roaga, cere si ajutorul celor din jur.
"Va rog sa chemati preotii sa se roage pentru mine", sopteste, si cu grabire sosesc, cu multa dragoste si bunavointa, trei parinti de varste diferite, a tineretii, a maturitatii si a intelepciunii, oficiind de dimineata, una din cele sapte taine apostolice, slujba Sfantului Maslu. Maestrul se linisteste imediat si adoarme ca un copil. A mai fost de curand spovedit si impartasit cu Sfintele Taine. "Totul tine acum de hotararea lui Dumnezeu", spun preotii.
Sunt clipe unice in viata noastra, cand ne dam seama cat de fragili suntem in aceasta vremelnica existenta pamanteasca, cat de legati, prin nevazute fire, de dragostea lui Dumnezeu, cat de mult avem nevoie de ea. Omul e liber sa-L cheme sau nu pe Dumnezeu, sa-L marturiseasca sau nu prin viata sa, dupa cum si Dumnezeu e liber sa raspunda chemarii omului, dupa cum socoate ca este mai intelept, mai bine pentru om. Acest dialog transcendent se poate totusi sa ne scape din atentie, se intampla, din pacate, sa uitam de el un timp mai scurt sau mai i
