Ronald Reagan a fost considerat unul dintre cei mai buni presedinti ai SUA nu pentru ca a fost un geniu politic, ci pentru ca a avut grija sa asculte cu sfintenie staff-ul de consilieri. Pe de alta parte, poti avea drept sfatuitori pe cei mai capabili oameni din lume, daca nu le asculti sfaturile, nu ai cum sa fii un presedinte bun.
La o repetitie la „Bulandra“, cu „Furtuna“, de Shakesperare, la care am avut sansa sa asist, Liviu Ciulei, autorul montarii, vorbea despre iluzia teatrului. Am retinut, atunci, o poveste extrem de simpla si extrem de edificatoare despre ceea ce inseamna „conventia“ teatrala. Un copil japonez il insoteste pe tatal sau la o reprezentatie de teatru kabuki.
Pe scena, actorul principal isi facea rolul. Alaturi de el, dar cu spatele la public si imbracat in negru, era un ajutor. Cind actorul avea nevoie de spada, intindea doar mina si ajutorul sau ii punea spada in mina, raminind in umbra si tot cu spatele la public.
Toate obiectele de recuzita de care avea nevoie actorul treceau pe la acest ajutor si, dupa ce se termina utilitatea lor scenica, se intorceau la acelasi ajutor. Copilul, pentru care nu exista formulata, inca, nici o conventie teatrala, il intreaba pe tatal sau: „tata, dar omul imbarcat in negru, care da ba spada, ba ulciorul cu apa actorului si care sta cu spatele la public cine e?“.
Fara sa fie descumpanit de intrebare, tatal ii da fiului sau o explicatie concisa care, intr-un fel, ii dezvaluie regulile iluziei: „dragul meu, acel personaj nu exista!“.
In „conventia“ politica numita presedintele Romaniei, consilierii sint cei care trebuie sa stea in umbra si sa-l „serveasca“ pe protagonist. E nevoie de o parere a presedintelui intr-o chestiune juridica? Intinde mina si i se da balanta. Apoi, ia deciziile cele mai drepte.
Cere cineva o opinie referitoare la viat
