E italian si intr-o vara si-a pierdut inima la Brasov. Si daca tot s-a decis sa traiasca in Romania, si-a adus cu el si pasiunea de-acasa: comertul cu antichitati. Pravalia lui e un castel cu povesti.

Acum zece ani, intr-o toamna nici prea ploioasa, nici prea insorita, Roberto Cesaroni se intorcea din vacanta inapoi, in orasul natal, Grosseto, din provincia italiana Toscana. Nu prea au inteles cei cativa prieteni pe care-i avea ce l-a apucat atat de brusc pe italianul in varsta de 46 de ani sa vanda tot ce agonisise pana atunci: o berarie in centrul vechi al orasului, doua anticariate, apartamente, garaje si alte acareturi, pentru care un om munceste o viata. Secretul i-a lasat cu gura cascata: Roberto facuse in cursul acelei veri o calatorie in Romania, la Brasov, unde o fata ii furase inima. N-a cerut sfatul nimanui, caci oricum fusese toata viata un aventurier. Si-a luat ramas bun de la parinti, i-a spus adio fostei sotii de care era divortat si-a pus o parte din bani in pastrare la banca, si s-a intors in Romania, unde il astepta iubirea vietii lui. Nu mai stim daca nunta a tinut trei zile si trei nopti sau daca a fost cu surle si trambite, ca-n povesti. Dar stim ca dupa ce a cutreierat Brasovul in lung si-n lat, a aflat intr-o zi ca, exact in Piata Sfatului, pe una din cele mai vechi strazi brasovene - Apollonia Hirscher, la nr. 2 - se afla un spatiu de vanzare. Asa s-a intamplat ca pasiunii sale de-o viata i-au crescut aripi, iar mica pravalie din centrul Brasovului s-a transformat in cel mai frumos si mai bine aprovizionat magazin de antichitati din oras. Un spatiu ingust, unde obiectele vechi, asezate unele peste altele, renasc de fiecare data cand balamaua usii incepe sa scartaie. Un spatiu vechi unde, in spatele unui birou ingust, Roberto asteapta cu nerabdare sa le spuna povestea.

Cimitirul de lucruri vechi

Pe raftul din s