"Cultura reprezinta cel mai bun produs romanesc de export" - e o declaratie repetata de nenumarate ori de reprezentantii puterii, atat fosti, cat si actuali. In ciuda declaratiilor, pentru a "exporta" "Cultura reprezinta cel mai bun produs romanesc de export" - e o declaratie repetata de nenumarate ori de reprezentantii puterii, atat fosti, cat si actuali. In ciuda declaratiilor, pentru a "exporta" cu adevarat cultura romaneasca nu s-au intreprins inca lucruri remarcabile. Nu avem programe coerente de sustinere a traducerilor din literatura romana in limbile de circulatie internationala (carenta pe care actualul Minister al Culturii si-a propus, totusi, sa o elimine in scurt timp) sau de prezentare a artistilor romani in alte spatii culturale. Lipseste, cel putin pana in acest moment, un proiect eficient de promovare a valorilor romanesti in alte spatii culturale, desi institutiile care au misiunea sa faca acest lucru exista de ceva vreme. Pana la aparitia legii de infiintare a Institutului Cultural Roman, (Legea 356/11 iulie 2003) existau sase Centre Culturale Romanesti in strainatate, despre activitatea sau mai degraba inactivitatea carora presa a scris in nenumarate randuri. Multe dintre acestea, dupa cum chiar ziarul Adevarul remarca mai demult, nu erau prezente nici macar pe Internet, cu pagini web in care sa anunte celor interesati programele si evenimentele pe care le organizau. Dupa infiintarea Institutului Cultural Roman, Centrele Culturale din strainatate s-au transformat in Institute Culturale. Acestea au parte de o dubla subordonare, pe de o parte sunt administrate de Ministerul Afacerilor Externe (care acopera cheltuielile curente si de capital), personalul angajat avand statutul personalului diplomatic, iar pe de alta parte programele lor sunt gestionate si finantate de Institutul Cultural Roman. Dupa aparitia legii, prin Hotarare de Guvern, numarul I