BARUL CASEI
VERONICA GUZUN
"Lada mortului cea grea,
Iu-hu-hu, si-un sip de rom!
Cinâspe handralai tinea,
Iu-hu-hu, si-un sip de rom!"
Vechi cantec marinaresc "Insula Comorilor", Robert Lewis Stevenson
"Cincisprezece eram pe lada mortului, Iu-hu-hu, si-un sip de rom!". Istoria si popularitatea romului nu a inceput cu aceste versuri din "Insula Comorilor", a lui Robert Lewis Stevenson. Insa prin acest roman bautura si-a creat imaginea de lichid al diavolului. Si pe buna dreptate! Pentru ca initial romul se numea "Kill Devil" (Omoara Demonul) si era consumat de locuitorii insulelor Canare. Daca pentru unii romul era o bautura blestemata, atunci alti locuitori ai insulelor o divinizau si o numeau "Apa vietii din melasa". Ca si alte bauturi, la inceput romul era preparat pentru clasele de jos, marinari si muncitori. In timp reteta de preparare s-a perfectionat, lichiorul a devenit mai rafinat si a intrat in topul de preferinte al aristocratilor. Iar popularitatea sa a atins apogeul in perioada celui de-al doilea razboi mondial, cand cantitatea de whisky produs nu acoperea cererea.
Din pacate, nu s-a pastrat "certificatul de nastere" care sa consemneze anul aparitiei acestei licori controversate. Cea mai veche mentiune apare in 1675, intr-un manuscris in care se spune ca pe insula Barbados se prepara o bautura blestemata din trestie de zahar distilata. In alte surse, romul e descris ca un lichid folosit de gitani pentru a-si ridica potenta.
Cele mai cunoscute sortimente sunt Romul alb, folosit frecvent in cocteiluri cu fructe. Romul auriu are un gust consistent de miere, iar cel negru are aroma de caramel. Bautura diavolului si-a ales cele mai exotice zone si baruri de pe pamant unde sa "troneze". In Barbados se produce un rom foarte dulce. Cuba are un rom mai slab, iar Jamaica scoate p
