- Editorial - nr. 46 / 8 Martie, 2005 In aceasta lume nebuna-nebuna, pe zi ce trece intoarsa cu fundul in sus, tot mai putini sunt cei dispusi sa mai vada ce se intampla in jurul nostru, sa aiba curajul sa recunoasca o realitate romaneasca de azi. Sunt incantat sa afirm - azi, mai ales, de 8 Martie - ca ideea aparitiei acestor randuri o datorez dialogului incitant, intre doua doamne inteligente, scriitoarea Ileana Vulpescu si ziarista Anca Florea! Nu-mi face placere sa incep, dupa o privire in jur si o concluzie intuitiva, tocmai cu o constatare defavorabila, dar pe deplin acordata starii de fapt din Romania de azi. Este trist sa constati ca "cele trei ursitoare nu au fost deloc darnice, atunci cand au menit, deloc a bine, poporului roman". Este si mai trist sa constati ca, pe zi ce trece, mizeria are gradele ei de comparatie in viata romanului. Se foloseste tot mai mult sintagma "mizerie crunta". Oare atata timp cat mizeria este mizerie, si atat, romanul suparat se intreaba daca ea mai poate fi si mai "crunta"? In situatia actuala, in care, iata, costul luminii electrice devine tot mai apasator pentru nevoiasi, pentru defavorizatii sortii, n-ar fi exclus ca, azi-maine, prin satele noastre, taranii sa renunte sa mai intoarca comutatorul, sa scoata de prin lazi prafuite si sa aseze pe masa lampa traditionala, deoarece ei nu mai au bani sa plateasca azi curentul. Mergand in acest ritm ametitor al cresterii preturilor la energia termica, prin orasele Romaniei, s-ar putea ajunge la acele "peisaje" des intalnite prin Valea Jiului si pe la Balan, unde gospodarii au scos burlanele de la sobe prin geamuri si prin peretii sparti, folosindu-se, in disperare, dupa frigul din case, de arderea lemnelor pentru gatit si incalzit. Mereu in ultimul timp cu capul in pamant, taranul nu mai are, parca, puterea sa ridice ochii spre cer. Neras, cu obrazul ca un arici, iesind la orele