RETETA DE VEDETA
POMPILIU KOSTAS RADULESCU
Saptamana asta am invatat un lucru nou. Ori chestiunea m-a ocolit pana acum, ori i-o fi casunat pe mine, de mi-a cazut cu atata of in cap. Cert e ca, asezat absolut incomod pe un taburet, in anticamera unui cabinet medical, vad cum micul dejun se transforma intr-un pranz tocat marunt de ceasul protapit obraznic pe zidul verde-brotacel. Alaturi, doi domni in varsta discuta murmurat, dar energic, despre femei si despre probleme cosmice. Declarand ca nu e un fatalist, unul cu fular ii previne despre iminentul pericol al ciocnirii unui meteorit cu Pamantul si recomanda ca omenirea sa se mute la tara.
Nu stiu ce ar spune Duiliu Zamfirescu despre o astfel de viata la tara, dar eu ies din cabinet cu gura amortita si fara chef de nici un fel de viata, inclusiv la tara. Trag concluzia ca atunci cand te duci la dentist trebuie sa-ti iei zi libera.
Cu gura in continuare amortita, iau liftul spre apartamentul doamnei Anca Brezeanu, violonista in Orchestra de Camera Radio. Ne cunoscusem la recent incheiatul festival de chitara clasica si, dupa ce afla cu ce ma ocup, primesc inevitabil o invitatie la masa. O salut murmurat si ma pofteste sa iau loc, apoi dispare pentru cateva clipe in bucatarie. Eu profit de ocazie sa-mi arunc ochii pe fotografiile insirate de-a lungul unei etajere si fac exercitii de dictie. Viola sta in cutia ei pe un scaun. Alaturi, un teanc de partituri. Intind mana sa le rasfoiesc.
"Munca noastra nu are un program oarecare de la 8 la 4, ci o aduci inevitabil cu tine acasa", ma surprinde zambind. "Ca multe alte domenii, nu poti ca atunci cand pleci de la serviciu sa inchizi usa si sa lasi meseria acolo. A fi instrumentist presupune o munca grea, care trebuie sa te preocupe tot timpul. Nu poti lucra numai la repetitii. Fiecare trebuie sa studieze acasa pentru ca, mai a
