Gens una sumus
Textologilor, o specie de cărţari - adică de mai mult sau mai puţin intelectuali (cum sunt majoritatea din ce ce se pretind c-ar fi), buchisitori cu tragere de inimă benedictină pe textele altora pentru a le preface în cărţi -, specie aflată pe cale de dispariţie, textologilor deci li se întâmplă uneori, foarte rareori, să găsească pe mesele de lucru câte o carte dedicată meşteşugului lor şi scrisă de câte un meseriaş din aceeaşi branşă. Aşa mi s-a întâmplat şi mie mai zilele trecute, când am dat, printre vrafurile de fişe cu însemnări pentru nişte alte articole de scris sub titlul acestei rubrici, peste cartea d-lui I. Funeriu, intitulată incitant Al. Macedonski, Hermeneutica editării. O carte veche, de vreme ce anul de apariţie înscris pe coperta interioară este 1995, dar a cărei temă, sugerată de titlul major, arta ştiinţifică a editării, m-a determinat să fac o excepţie, adică să amân subiectul programat al criticii săptămânale, pentru a da seamă, în schimb, despre cartea găsită, "veche", dar de foarte strictă actualitate acum, când se tipăresc multe texte din literatura clasică română, cam neîngrijite din punct de vedere textologic sau îngrijite de mântuială, numai cu scopul de a obţine, cu investiţii minime, foarte mari câştiguri pecuniare şi prestigiu cultural. A unor foarte mari câştiguri pecuniare şi prestigiu cultural prin înşelarea bunei-credinţe sau a naivităţii cumpărătorilor. Şi nu numai a cumpărătorilor, ci şi a unor aşa-numiţi "factori culturali". Producătorii de rebuturi editoriale, cum a fost, de pildă, ediţia poemului Cimitirul Buna-Vestire, de Tudor Arghezi, "îngrijită" de succesoarea biologică a poetului, trebuie convinşi prin toate mijloacele civilizate, inclusiv pamfletul, să renunţe la escrocarea cititorilor de carte clasică românească.
Presupunere indusă de titlul major al cărţii, că ar fi vorba d
