Citez din Politică şi cultură, Opere 4 Publicistica, pagina 71:
...Noi, ceştia chemaţi grabnic la viaţa de stat (...) ne găsim astăzi, şi fireşte, trebuie să fim mândri de aceasta, cam în situaţia lui Alexandru Machedon - am zis cam fiindcă este o mică deosebire: pe câtă vreme vârtejul produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a ameţit o lume ca trombele şi ciclonii călători, iar noi ne ameţim singuri ca dervişii învârtitori.(...) Europa e un vast teatru cu o mai vastă clacă: ar fi prea simplu acel ce dă o sută de ace de gămălie să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniţă de grâu. Fireşte că e mai minunat şi merită mai multă admiraţie acel ce înghite o sută de ace de gămălie fără nevoie decât acel ce de foame mănâncă o baniţă de pâine.
Unde însă sârguinţa statului de a înfiinţa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral şi intelectual. Statul poate decreta, şi face să se execute încă trei poduri pe Dunăre, treizeci de vapoare pe mare, trei sute de mii de armată şi aşa mai departe; asta se poate; dar artă, literatură, filozofie!... Pentru aceste producţiuni ale spiritului omenesc trebuie - ceva mai mult decât un stat politic - o societate aşezată de pe vremuri.
O aşa societate, în urma prefacerilor politice din Europa în secolul acesta, nu avem. La noi n-avem azi decât o strânsură de lume din ce în ce mai mare, mai împiestriţată şi mai eterogenă. Această strânsură de năvală, care-şi schimbă fizionomia în fiece zi, care n-are nici o nevoie mai presus de cele individuale, care nu poate avea o tradiţie, prin urmare, în nici o împrejurare unitate de gândire şi de simţire, este departe de a fi ceea ce se înţelege prin cuvintele "societate aşezată". Lumea aceasta se aseamănă cu un vast bâlci, în care totul e improvizat,