Zilele acestea va apărea la Editura Polirom, într-o ediţie elegantă, bogat ilustrată de Tudor Pătraşcu, volumul Poezii de Jorge Luis Borges, în traducerea subsemnatului, în cadrul colecţiei "Biblioteca Polirom".

Activitatea literară a lui Borges a început şi s-a încheiat cu poezia. Mai mult, s-a spus că opera lui este în mod esenţial poezie. "Cred că unui poet - scrie el - toate lucrurile îi sînt date pentru a fi transformate în poezie. Orice experienţă trebuie transformată în poezie şi, dacă am fi poeţi cu adevărat, ne-am gîndi că fiecare clipă din viaţă e frumoasă, chiar dacă nu pare totdeauna aşa".

Universul poemelor este bineînţeles acelaşi cu al ficţiunilor şi eseurilor. Revin, cu o vibraţie lirică mai intensă decît în ficţiuni, în chip de mărturii ale experienţelor proprii, temele, motivele şi simbolurile cunoscute: cultul străbunilor, pasiunea cărţilor, labirintul, spada, oglinzile, tigrul, timpul, uitarea şi memoria. Se adaugă treptat: orbirea, bătrîneţea, moartea. Este reluată, ca de atîtea ori în lumea hispanică, ecuaţia de identitate dintre viaţă, iubire şi moarte. Iar aventura existenţei, care le cuprinde pe toate trei, se confundă cu poetica. Consemnînd această aventură, "elogiul umbrei" (care este şi titlul unui volum) devine un elogiu al lumii, văzute de un om în acelaşi timp rănit şi surîzător, descumpănit şi fericit. Un elogiu care este înţelepciune sau începutul unei înţelepciuni a prospeţimii şi seninătăţii clasice este acel presentiment de iminenţă a unei revelaţii ce întîrzie să se producă, prin care Borges defineşte însuşi fenomenul estetic. (A. I.)

Poemul darurilor

Reproş ori lacrimi nimeni să nu poată

A socoti divina-i măiestrie,

Cînd El, cu o superbă ironie,

Mi-a dat şi cărţi, şi noapte deodată.

@N_