Este interesant să reîntâlneşti un coregraf după un număr însemnat de ani şi să vezi în ce direcţie au evoluat preocupările sale. în 1993, printre concurenţii aflaţi la cea de a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Creaţie Coregrafică de la Iaşi s-a aflat şi coregraful francez de origine maghiară Pál Frenák care a şi luat atunci Premiul I pentru creaţie. Recent, Compania Pál Frenák a dat un spectacol de dans contemporan la Bucureşti, spectacol prezentat de Institutul Francez din Bucureşti, în colaborare cu Teatrul Odeon.

Născut la Budapesta, Pál Frenák s-a stabilit în Franţa în 1988 şi în 1989 şi-a creat acolo o mică companie de dans. Aşa cum singur declară, mediul artistic francez l-a ajutat să depăşească nivelul de cunoaştere în materie de dans, pe care-l căpătase în ţara sa de origine, respectiv tradiţia folclorică şi tradiţia dansului clasic şi să se deschidă către alte orizonturi mai largi şi către un drum propriu de preocupări şi de limbaj. în 1993 era în căutarea mecanismelor mişcării, evidenţiind în spectacolul său de atunci, Ter, diverse posibilităţi de echilibru şi de frângere a lui, de alunecări şi de derapaje. Astăzi, el este mai puţin preocupat de experiment, chiar dacă nu a părăsit complet acest domeniu şi, în spectacolul Fiúk, prezentat la Bucureşti, a urmărit, de exemplu, să ilustreze diferite modalităţi de alunecare şi de cădere de pe o frânghie. Dar, în prezent, coregraful este mult mai interesat să transmită o serie de idei, prin compoziţiile sale. Exista însă şi destule elemente de continuitate între preocupările lui Pál Frenák de acum doisprezece ani şi cel de astăzi. Astfel, una dintre obsesiile sale, care se întrevede în titlurile şi în tematica spectacolelor pe care am avut prilejul să le vedem, sunt numerele. Ter însemna de trei ori, întreit, a treia oară şi era interpretat de trei dansatori, o femeie şi doi bărbaţi