Păstrarea identităţii şi tradiţiilor minorităţii rome este strâns legată cu păstrarea portului tradiţional. Felul în care se îmbracă romii este ca un magnet pentru privirile celor care nu fac discriminare. Măiestria cu care o croitoreasă ştie să dea viaţă vestimentaţiei romancelor este deja bine cunoscută atât în satul Budiu de unde este ea, cât şi în localităţile limitrofe. Femeile se îmbracă urmând linia tradiţiei, fusta şi şorţul încărcate de amestecuri ţipătoare de culori, ajungând la un preţ de 4 milioane de lei.

Există un număr mare de tradiţii locale păstrate în diferite comunităţi de romi. Ele se referă la momentele importante ale vieţii, naştere, botez, acceptarea în rândul adulţilor, căsătorie, moarte, la modul de a face faţă unor situaţii dificile, sau la menţinerea structurilor sociale ale grupului.

Mai mult decât în cazul altor comunităţi, în cazul romilor este dificilă prezentarea unor elemente caracteristice ale tradiţiilor. Acestea diferă mult între ele din mai multe puncte de vedere. Pe lângă diferenţele de ordin socio-economic între diferitele grupuri, legate de ocupaţiile de bază, nivelul de trai, organizarea comunităţii, există şi diferenţe în privinţa gradului de păstrare a elementelor culturale distinctive.

"Modul în care se îmbracă este primul lucru care sare in ochi în ceea ce priveşte diferenţele dintre romi. Puţini sunt cei care le cunosc tradiţiile, dar despre gabori cred că ştiu majoritatea" spune Rozalia Tasnadi. Rozalia locuieşte în satul Budiu. Este pensionară dar, de zece ani ea croieşte fuste şi şorţuri pentru gaboriţele din sat şi din localităţile limitrofe. "Prin tradiţie, dacă fata a împlinit 12 ani poate purta acest tip de fuste, şi tot prin tradiţie ele se şi mărită de la o vârstă aşa de fragedă" spune Rozalia.

Metri de material, pliuri şi răbdare

În croirea unei fuste intră şi până la 12 metri de