Astăzi se împlineşte un an de la catastrofa din Spania. După 12 luni, rănile sunt încă deschise. Durerea nu poate fi stinsă, iar liniştea sufletească încă nu

s-a aşternut.

Madrid. 11 martie, 2004. Dezastru. Mai multe trenuri în care se aflau mii de oameni au fost ţinta unor atentate. Bilanţul:

aproape 200 de morţi şi peste o mie de răniţi. Tragedia a afectat şi vieţile a zeci de români, plecaţi în Spania în căutarea unui trai mai bun.

Filmul atentatului

În dimineaţa zilei de joi, 11 martie 2004, zece rucsacuri încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri în Madrid. Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 şi 7:42, în staţiile madrilene Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) şi Santa Eugenia (1 bombă) şi o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe).

Atacul a provocat 199 de morţi (dintre aceştia 181 în momentul efectiv al exploziilor) şi 1467 răniţi, fiind cel mai puternic atac suferit de Europa în timp de pace. Bilanţul ar fi putut fi şi mai grav, dacă poliţia n-ar fi reuşit să detoneze mai multe bombe care aveau să explodeze în staţii. Un total de 13 bombe fuseseră pregătite pentru atacul ce a avut loc cu trei zile înainte de alegerile generale. Din totalul morţilor, patruzeci şi unu au fost cetăţeni străini. Tributul cel mai mare l-a plătit România, cu 15 decedaţi, urmată de Ecuador şi Peru, cu câte cinci morţi, patru din Polonia, trei din Columbia, doi din Honduras şi câte unul din Bulgaria, Chile, Cuba, Republica Dominicană, Guineea-Bissau, Franţa şi Maroc.

Bâlbăielie guvernului

În primă fază, atentatul a fost atribuit, de către guvern şi majoritatea mediilor de comunicaţie, organizaţiei ETA. Totuşi, la acea vreme, Arnaldo Otegi, lider al partidului politic Batasuna, scos în afara legii pentru legăturile sale cu ETA, a respins orice legătură cu atentatul. El a sugerat că vinovaţi ar fi terorişti