In lipsa de activitate profesionala, adica de proiecte si spectacole coregrafice, subsemnatul incearca sa-si schimbe domeniul de activitate, diversificindu-l si incepind un proiect in domeniul teatral si un altul in domeniul muzical, primul proiect numindu-se Home Theater – titlul cred ca spune multe despre modul de finantare, cel de al doilea, Secondhand Band, o trupa de rock alternativ infiintata impreuna cu alti trei prieteni cu aceleasi lipsuri.
In acest caz, ma intreb: nu este pacat de banii cheltuiti de statul roman in educatia mea? Nu e pacat de banii cheltuiti in pregatirea profesionala a atitor generatii de dansatori si coregrafi? Sint noua ani petrecuti in cadrul Liceelor de Coregrafie, alti patru petrecuti in A.T.F., sectia Coregrafie. Unde si cum am putea arata roadele acestei investitii a statului roman, daca nu exista nici macar un singur loc destinat artei dansului?
Cred ca este timpul ca statul roman sa-si recupereze investitiile prin crearea unui spatiu in care coregrafii si dansatorii sa se poata antrena, sa poata crea si sustine spectacole. As fi curios sa vad ce s-ar intimpla daca nu ar exista nici un spatiu destinat artei teatrale sau nici un spatiu de expunere pentru artistii plastici. De cel putin doi ani, majoritatea coregrafilor nu mai prezinta spectacole in Romania, motivul este evident, in schimb le prezinta pe scene si in festivaluri importante din lume, reprezentind aceasta tara care-i lasa sa creeze si sa repete pe strazi. Un lucru este sigur, acesti artisti nu vor sa plece din Romania, vor sa invete Ministerul Culturii ca trebuie bagati in seama, ca au nevoi, nu numai ceva de oferit. Exista in acest moment in Romania un grup de dansatori si coregrafi independenti cu alte dorinte si alta mentalitate. Vremea practicilor de tip piruete pe linga secretari de stat (aviz amatorilor Sergiu Anghel, Adina Cezar, Raluca Ianegi
