Ieri, Asociatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta (SLC) si-a lansat raportul vanat de presa imediat dupa ce a fost anuntat prin Mediafax: "Constructia de lacasuri de cult in Romania dupa 1989 si impactul sau asupra libertatii de constiinta si secularitatii statului".
Amintesc ca SCL este autoarea campaniei "Salvati Parcul Carol, salvati statul de drept!", factor important in stoparea aberantului proiect de amplasare a Catedralei Mantuirii Neamului in parc. SCL are deci un capital de imagine, confirmat si prin dubla sa nominalizare in cadrul Galei societatii civile.
Experimentata pe terenul mobilizarii civice, asociatia si-a facut intrarea, iata, pe terenul elaborarilor de tip think-tank. Studiul este rezultatul unei cercetari desfasurate in cinci resedinte de judet si, acolo unde a fost posibil, in mici localitati si sate.
Investigatiei pe teren i s-a adaugat comunicarea insistenta cu primariile si cu institutiile de stat detinatoare a informatiilor specifice.
Dupa opinia mea, Raportul depaseste cu mult intuitiile din momentul lansarii ideii, cu sase luni in urma. Desi cercetarea a fost limitata la cinci judete, rezultatele ei au evident o semnificatie generala. Multe dintre fenomenele investigate se aflau sub ochii nostri. Dar urmarirea atenta a cauzalitatilor si tipologia oferita de autori clarifica extraordinar logica a "ceea ce ni se intampla".
Voi incerca sa fac o sinteza a sintezei, adica, o sinteza a celor sapte pagini de concluzii din Raportul de 95 de pagini.
Cercetarea confirma impresia mai generala, faptul ca ridicarea de lacasuri de cult in Romania postdecembrista se dovedeste un fenomen de amploare.
Desi anumite biserici (Biserica penticostala, Biserica adventista) si-au marit semnificativ patrimoniul in aceeasi perioada, totusi, doar in cazul Bisericii Ortodoxe
