Inca din anii ’90, cind, in jurul revistei saptaminale Jurnalul SF (redactor sef Adrian Banuta) s-a format o noua generatie de autori, s-au putut observa la acestia anumite calitati si trasaturi care ii delimitau clar de ceea ce a fost inainte de 1989.

Profesiile lor acopereau o arie mult mai larga („generatia de ingineri“ devenise trecut, inca din 1995 se vorbea despre despartirea de „literatura politehnico-fantastica“), ceea ce le-a permis o abordare a subiectelor din mult mai multe perspective si, nu in ultimul rind, o mai mare preocupare pentru aspectul literar al scrierilor. De aici si amestecul de genuri in scriitura lor, acel fusion care se regaseste si in ceea ce se scrie la ora actuala in SF-ul mondial (unii numesc asta slipstream).

Autorii lansati la inceputul anilor ’90 au scris in tot acest timp, chiar daca, o vreme, n-au mai avut unde sa publice (disparuse Jurnalul SF, iar suplimentele cotidianelor din provincie – Iasi, Piatra Neamt, Bacau, Braila, Galati – n-au avut nici ele o viata usoara). Cartile lor se intind de la SF-ul „pur si dur“, la fantasy, de la realism magic la fantastic. In Timpul nr.1/2005, Radu Pavel Gheo raspunde anchetei privind literatura tinara si, cerindu-i-se citeva nume reprezentative pentru proza romana contemporana, aminteste si scriitori din zona SF-ului (Sebastian A. Corn, Michael Haulica, Florin Pitea, Liviu Radu, Ona Frantz).

Asa cum spunea si Gheo, cel mai cunoscut dintre ei este Sebastian A. Corn, autorul a cinci romane publicate in ultimii zece ani, un autor complex (si complicat uneori), creator de lumi populate cu zeci de personaje, minuitor de fire narative care se intind pe spatii ample, folosind teme si motive ce tin de SF sau fantasy, dar si de steampunk sau fantastic.

Liviu Radu a publicat pina acum trei romane si trei volume de proza scurta. In curind, Editura Amaltea ii va pub