Din punct de vedere politic, probabil ca ideea alegerilor anticipate este perfect valabila. Dar, dincolo de discutiile strict legate de procentajul partidelor in Parlament, se nasc cateva probleme care privesc, totusi, intreaga natiune.
In primul rand, asa cum ni s-a atras atentia din toate partile, de la seful Parlamentului European, la comisarul pentru extindere si liderii unor institutii financiare, semnarea tratatului de aderare in aprilie anul acesta nu ne garanteaza nimic. Comisia Europeana va pregati un nou raport de tara pentru Romania in octombrie, adica exact dupa presupusele alegeri.
Mare parte dintre evaluarile macroeconomice cuprinse in raport vor fi bazate pe datele Fondului Monetar International, intrucat Comisia, care nu urmareste astfel de cifre, a lasat Fondului acest rol. Din Ministerul Finantelor tocmai au „transpirat" informatii legate de o posibila intrerupere a acordului cu Fondul.
In ipoteza organizarii de anticipate, probabil ca cerintele FMI ar duce la adoptarea unor masuri nepopulare, care ar stirbi capitalul politic. Viziunea politicienilor poate fi corecta, dar o intrerupere a relatiilor cu FMI ar putea compromite raportul UE din octombrie.
Ideea ca presedintele Traian Basescu ar putea insista, in cursul vizitei la Washington, pe langa oficialii FMI pentru a permite Romaniei un deficit bugetar mai mare este total absurda. Deficitul nu este un obiect pentru care sa te targui la piata. Macroeconomia functioneaza precum vasele comunicante: schimbi ceva aici, se vede dincolo.
Pe scurt, un deficit bugetar mai mare inseamna, in final, inflatie, cu exceptia cazului in care Romania restrictioneaza importurile, lucru putin probabil avand in vedere tratatele semnate. Toate aceste discutii filozofice despre anticipate mai au un efect, destul de usor de anticipat, dar pervers: orice politica
