Probabilitatea ca Parlamentul European sa avizeze negativ aderarea Romaniei in 2007 este in crestere, iar in spatele unei asemenea decizii se afla mult mai mult decat lasa politicienii europeni sa se inteleaga. „Se pare ca in Romania este mai ieftin sa-ti angajezi un judecator decat un avocat.

Nu dorim asemenea practici in Uniunea Europeana si, in acest sens, dorim amanarea deciziei de aderare", afirma purtatotorul de cuvant al parlamentarilor europeni crestin-democrati, cu cateva luni in urma. „Este prea devreme pentru ca Parlamentul sa dea unda verde Romaniei", afirma astazi parlamentarul Markus Ferber, angajandu-se chiar sa obtina o majoritate favorabila amanarii votului.

Aidoma altor politicieni europeni, Ferber este de parere ca „Uniunea Europeana nu ar trebui sa dea bani unei tari in care nu se stie cum vor fi folosite aceste mijloace financiare".

Ar fi o eroare sa credem ca opinia sa, prea putin favorabila aderarii Romaniei in 2007, este o opinie izolata, si tot in eroare ne-am afla daca am lua drept unice motivele invocate de politicienii europeni in sprijinul pozitiei lor.

Propaganda europeana nu spune totul

Dincolo de propaganda oficiala europeana, care pune accent, nu nejustificat, pe coruptia generalizata din administratia publica romaneasca, pe maniera netransparenta in care sunt gestionati banii publici si pe relatiile de tip mafiot dintre politicieni si oameni de afaceri, exista si alte ratiuni pentru care aderarea noastra la Uniunea Europeana ar trebui amanata.

Deputatul Adrian Severin, membru al Comisiei de Politica Externa a Consiliului Europei, identifica un prim grup de influenta antiaderare ca fiind cel al „politicienilor care nu doresc consolidarea Uniunii Europene". Prezenta Romaniei in Uniunea Europeana, spune el, ar intari pozitia regionala a acesteia din urma, conferindu-i un plus de