⦠statul la coada este si el o regula, fie ea si "colaterala", a statului de drept.
In vremuri paradisiace, cand corectitudinea politica nu teroriza plaiurile mioritice prin vigilenta unor comisari straini si autohtoni, printre cilimiturile benigne ale zilei circula si "Ce ne facem noi, tiganii,/Daca vin americanii?/Ca ne scuipa din service/½i ne-mpusca cu alice". Desi multi din bunicii nostri, de diferite etnii dar cu toti cetateni romani, jucau table, asezati pe taburete in jurul Arcului de triumf, asteptandu-i pe americani, acestia n-au aparut. Au venit ceva mai tarziu, dupa ce cu scuipatul oamenilor "din service" si impuscarea lor pe bune se ocupasera tovarasii sovietici si "structurile" romanesti pe care le infiintasera.
Inteleg ca dl Adrian Cioroianu e de meserie istoric. Inteleg ca a devenit si senator. Ce nu pricep este de unde i se trag unui istoric senator (sau senator istoric, doar timpul va da verdictul!) goma si sictirul. Pe scurt, senatorul vrea sa calatoreasca in Statele Unite. Afla cu uimire, in ultimul moment, ca, desi posesor de pasaport diplomatic, are nevoie de viza americana. Se duce la Ambasada Statelor Unite unde ori ii pute totul, ori totul il amuza.
De necrezut, dl Cioroianu trebuie sa stea la coada ca tot romanul care l-a trimis in Parlament; trebuie sa se supuna regulii de "numai cinci persoane, va rugam"; trebuie sa accepte sa i se ia amprentele, fapt de neconceput, mai ales ca functionara americanca insarcinata cu delicata treaba este "o tanara de culoare, foarte cool in chinul ei de a pronunta nume verzi romanesti". Cum ar veni, o tigancusa, care stie sa faca fata situatiei imposibile de a nu pronunta, ca pe apa, numele celor numiti, tot intr-o cimilitura, "ai nostri ca brazii, cu mucii pe piept".
Intre timp, "nea Gabi", soferul senatorului, e trimis de sefuâ la banca sa achite pentru dl Cio
