Bantuie un spectru prin politica noastra damboviteana, care da sperante unora si cosmaruri altora.
E vorba de posibilele alegeri anticipate in 2005, pe care periodic presedintele, cand e nemultumit de ritmul schimbarii, ba chiar de sensul ei, le ridica precum un fanion de lupta, incomodand guvernul, care deocamdata nici nu s-a gripat, nici nu a dat inapoi, ci care progreseaza catre termenele de integrare de la finele lunii martie cu balbaieli de comunicare si coordonare, dar si cu curaj si
aplicatiune. Exista limite care se opun vointei de schimbare mai radicala a lui Traian Basescu. Cum lui nu-i place sa fie ingradit, se opinteste in ele, ceea ce face mare senzatie. Important este insa daca intuitia lui e justa si daca limitele sunt acolo unde le vede el.
Pentru ca merita investita energie ca sa arunci in aer o bariera, daca intr-adevar drumul devine accesibil, dupa ce o dai la o parte. Dar daca cumva drumul are si alte vicii, e mai bine sa te lamuresti inainte sa pui explozibilul.
Nu am pretentia ca stiu raspunsul exact la aceasta mare intrebare: merita schimbarea mai profunda sacrificarea linistii noastre, a unei coalitii de bine, de rau functionale? Va aduce ea efectele scontate? Dar cateva certitudini exista in aceasta mare necunoscuta care sunt alegerile anticipate. O sa le trec foarte sumar in revista.
In primul rand, intr-un fel se managerizeaza o tara daca ai alegeri peste trei luni si altfel daca ele sunt peste trei ani. Daca vrei sa faci alegeri in septembrie, nu e chiar oportun sa anunti taranii ca le pui impozite (culmea, incepand cu anul urmator, cand mai aveai tot timpul sa le dai de veste) sau sa lasi pensionarii sa bajbaie dupa medicamente subventionate.
Nu se poate ca unii din aceeasi tabara sa vorbeasca despre alegeri al caror efect e compromis chiar in acelasi moment de ceea ce fac altii d
