In luna februarie s-a desfasurat la sediul Centrului de Cercetare a Imaginarului (Cluj) cea de-a zecea masa rotunda care a avut ca tema de discutii un text propus de Horea Poenar – Lux, calm si voluptate. Un excurs de estetica fenomenologica. Au participat: Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Marius Jucan, Anca Hatiegan, Horea Poenar, Vlad Roman, Cornel Vilcu si subsemnatul. La origine un capitol dintr-o carte (in curs de redactare) ale carei radacini se trag, dupa spusele autorului, din doua fenomene contemporane – „esecul filosofiei“ si „plenaritatea sau forta experientei estetice“ –, textul s-a dovedit extrem de provocator, in primul rind datorita ermetismului sau si limbajului atipic pe care-l foloseste.

Incercarea de a inaugura un nou tip de discurs, de a elabora „o teorie intr-un nou limbaj“ (Cornel Vilcu) a pus problema receptarii, in situatia in care eventualul cititor „n-are nici o sansa“, fiind exclus de la placerea lecturii.

(Ruxandra CESEREANU)

Dificultatii receptarii i s-a adaugat si dificultatea incadrarii textului: un asemenea „demers critic complex, cu o forma asumata de narcisism“ este „teorifictiune sau critifictiune“? (Ruxandra Cesereanu). „O teorie“, a explicat Horea Poenar, o teorie cu ecouri pauline „a celor trei forme de identitate ale eului“, „a celor trei temporalitati“ specific umane: „timpul credintei, care e si al istoriei, al formelor, al mortii si al scriiturii, timpul nadejdii, care e si al persoanei, al sensurilor, al vietii si al fiintarii, si timpul dragostei, care e si al splendorii, al implinirii, al aurei si al poeziei“.

Tentat s-o considere „critica incantatorie“, Corin Braga s-a oprit asupra denumirii de „critica kerigmatica“ („buna vestire a propriilor revelatii“), iar Marius Jucan, incadrind textul intr-un „postromantism de buna calitate“ a carui „figura stilistica principala este chi