- Editorial - nr. 49 / 11 Martie, 2005 Nascuta din durere, intr-o seara istorica, in Targu-Muresul devenit Capitala a suferintei romanesti, atunci cand, in prezentul acela incert, unii doreau doua sarbatori nationale pe pamantul Romaniei, Uniunea Vatra Romaneasca si, mai apoi, aparitia "puiului" ei, PUNR, cu certificate de botez semnate la 8 februarie si la 15 martie 1990, dovedeau, printr-un timp schizofrenic, sub plugul infernal al vremii, tocmai ce afirma Nicolae Titulescu: "Romania nu poate fi intreaga fara Ardeal (…). Ardealul nu e numai inima Romaniei politice; priviti harta: Ardealul e inima Romaniei geografice!". La cei 15 ani de la semnarea certificatelor de nastere ale Vetrei Romanesti si PUNR, ajunsi in punctul din care putem privi la ce s-a cladit pe jertfa unui popor, dar si prapastia in care, uneori, s-au naruit iluziile romanului, gratie oportunismului conducatorilor si guvernelor, asezate prea departe de nazuintele Neamului, timpul si evenimentele ne ofera prilejul unei introspectii. Cand furtuna adusa de vantul iredentist maghiar starnea ingrijorarile, iar o putere provizorie se dovedea nesigura in momentele ei de dramatism, cand dusmanii asezau, aici, la rascrucea geopolitica a intersectarii intereselor, unitatea noastra nationala sub semnul riscului, Vatra Romaneasca ne-a fost mama buna tuturor. Mama buna a fost si pentru "puiul" ei _ PUNR. Cu gandul la inaintemergatorii fauritori ai istoriei, aici, in Gradina Maicii Domnului, din transeele jertfei si din matca viforelor vietii, sub semnul triadei limba, legea si mosia, care dau dainuire gliei stramosesti, s-au ridicat vetristii si peuneristii in momentele viforului starnit de neprieteni, pentru dainuirea vetrei, sub dangatul clopotelor venind din adancurile radacinilor Neamului. Liant au fost Vatra Romaneasca si PUNR pentru romanii ardeleni, atunci cand, sub imperativul agresiv "Itt és most