PAGINA DE SUFLETE FARA DREPTURI - La numai 9 luni, Tudorica stie ce e moartea Spitalul bucurestean "Emilia Irza", etajul 3, salonul 28. Tudorica e primul pacient pe stanga. Vizitatorii care intra in camera de spital nu zabovesc prea mult in dreptul lui. Il descopera cu ochi mirati, apoi se departeaza iute, speriati si curiosi, in acelasi timp, de diagnosticul copilului. ADRIANA OPREA-POPESCU
ABANDONAT. O data de cea care l-a adus pe lume si l-a lasat singur in ea, apoi de autoritatile care ar trebui sa se bata pentru viata lui Tudorica are 9 luni si 4 kg. O ciroza biliara, o distrofie, plus alte cateva complicatii, singurele amintiri ramase de la cea care l-a adus pe lume. Imediat dupa nastere a fost abandonat in spital. Iar patutul metalic, cu plasa de fier vopsita in alb, i-a ramas de atunci singura casa.
OTRAVA. N-a vazut niciodata cerul si n-a respirat decat aerul din salonul 28. N-a vazut nici macar un om care sa se uite la el cu drag si nici maini care sa-l stranga ocrotitor la piept. Are pielea galbena, din pricina bolii, si cand te apropii de patut ii simti mirosul. Patrunzator si fetid. "Sunt otravurile de la boala, care-i ies prin piele", imi spunea o mama care a impartit, vreme de cateva zile, acelasi salon cu Tudorica.
Singurii ochi care nu-l privesc cu mila sunt ai lui. In dreptul capului are agatata de pat o jucarie in care este prinsa o oglinda. Minute in sir, Tudorica ramane uitandu-se lung la cel care-i este aproape, la ochii lui, cu pupile ingalbenite si gene luni, ca de fetita. Are trasaturi frumoase, dar chipu-i incremenit in durere a capatat resemnarea unui om mare...
LEGANAT. Parca stie, parca intelege. Nici nu plange prea mult, s-a obisnuit cu durerea. Singura lui alinare e suzeta pe care si-o ofera singur: manuta dreapta pe care o baga in gura cu toate degetelele. Apoi isi leagana capul dintr-o parte intr-alt
