Case de vanzare, case de inchiriere, case prin ziare, casele presedintelui, casele fostului premier, casa fostului presedinte, casa lui Iorgovan, actiuni contra case, peste tot, pe unde ne-nvartim, auzim si vorbim despre case.

Dorinta cea mai fierbinte a romanului pare sa fie de a avea case, multe case. Sau macar una, dar buna, pentru cei mai putin avuti.

Imobiliarele au explodat, pur si simplu, in Romania, au inflorit din cenusa comunista, au polenizat si au dat pe dinafara. Multi s-au capatuit, altii au ramas pe drumuri, datorita si din cauza caselor. Totul a inceput in 1990, cand chiriasii la stat au devenit, dintr-o data, proprietari in apartamentele luate de la stat.

Si totul a reinceput cand bancile ne-au imbiat cu credite ipotecare, care nu se obtineau chiar atat de greu si cand, pe langa fiecare oras, au inceput sa se construiasca ori blocuri de lux, ori vile in cartiere rezidentiale.

Numai ca, ceea ce ar fi trebuit sa duca la o relaxare a pietei imobiliare – existand o mai buna oferta si mijloace de achizitionare –, sporind, astfel, si industria constructiilor, a dus la un blocaj. Preturile au urcat atat de mult, incat orice strain, trecut prin multe capitale ale lumii, isi face cruce cand aude cat costa o casa ori o bucata de teren in Romania.

In special in Bucuresti, Constanta, Timisoara, Cluj, Iasi si Arad.

Informatia care a animat, saptamana aceasta, lumea imobiliara este ca, in incercarea de a ajunge cu picioarele pe pamant, preturile caselor se vor modifica. In jos! Intr-un an-doi, tot acest vulcan imobiliar ajungand la o stare mai rezonabila si mai aproape de adevar.

Starea de anormalitate a facut ca un apartament la bloc, dinainte de Revolutie, sa coste cat o casa pe pamant, construita in regie proprie sau de o firma care nu cere si pe mama si pe tata. Mai mult, preturi