Tibor Budi a muncit intii la un patron roman, apoi ca zugrav pentru un spaniol. Sotia sa lucra ca menajera. Lunar, Tibi le trimitea parintilor cite 50 de euro, sa-si mai acopere cheltuielile. Anul trecut, pe 11 martie, a plecat dimineata la serviciu, ca de obicei. A urcat din Gara Alcala de Henares in unul dintre trenurile mortii, impreuna cu un coleg spaniol. Si amindoi au disparut pentru totdeauna. Patronul a fost cel care a anuntat-o pe sotia lui de lipsa lui Tibi. Nu l-au gasit decit dupa citeva zile, cind a fost recunoscut dupa analiza ADN. La zece zile de la atentat, trupul lui a fost inmormintat in tara.
Mama lui Tibor Budi plinge si acum cind vorbeste despre el. ?Nici dupa un an nu sintem cu sufletul impacat pentru ca nu am avut voie sa deschidem sicriul sa-l vedem. Uneori, ne gindim ca poate nici nu a fost el?, spune, printre lacrimi, mama lui Tibi, Magdolna. Durerea pierderii fiului i-a agravat starea de sanatate. Cu toate ca sufera de inima, ea trebuie acum sa munceasca suplimentar pentru ca nu se descurca doar din pensie. ?Mai fac curat la trei familii, pentru ca nu mai are cine sa ne trimita bani. Si in saptamina dinainte de a muri ne spusese ca ne mai trimite ceva. Am ramas cu promisiunea?, isi aminteste femeia.
Cit despre sotia lui, ea a recunoscut ca durerea, in loc sa scada cu timpul, este din ce in ce mai acuta. In amintirea celui mort in Spania vor face un parastas restrins, cu rudele apropiate. (Simona Popica)
A lasat in urma trei copii si o vaduva
Stefan Modol avea 45 de ani, locuia in Teius (judetul Alba) din 1985 si a lucrat ca muncitor la IMCOOP. Cind i s-a ivit ocazia, a plecat la munca in strainatate pentru a le asigura copiilor un viitor mai bun. Intii s-a dus in Israel, unde a lucrat trei ani. Insa dupa ce s-a intors acasa a aparut o noua ocazie de a merge la munca in strainatate, de aceasta dat
