"Sunt impresionat de liderul dvs... Mi-a dat sfaturi foarte bune privind Republica Moldova si regiunea Marii Negre... Sunt mandru sa va numesc prieten". Aceste cuvinte au fost rostite de presedintele Statelor Unite ale Americii, George W.
Bush, in Biroul Oval, in fata presei si a cabinetului american, la adresa lui Traian Basescu, care statea stanjenit si emotionat langa el, pe un scaun in fata semineului. Presedintele Americii a tinut sa reasigure Romania ca nu trebuie sa se mai teama pentru securitatea ei, pentru ca ea este aparata de NATO si, in plan bilateral, de SUA.
Stirea a facut inconjurul lumii, fiind preluata doar de cei interesati, adica de romani. Orice intalnire a unui lider roman cu presedintele SUA este in sine un fapt pozitiv pentru Romania. In situatia in care SUA sunt angrenate intr-un razboi mondial, a gasi 30 de minute pentru a discuta despre Romania inseamna totusi ceva, si asta intr-o perioada scurta de timp.
Abia asta-vara premierul Nastase era primit in acelasi Birou Oval, statea pe acelasi scaun pe care s-a asezat si Basescu si, referindu-se la discutia cu el, acelasi George W. Bush spunea: "Am avut o discutie ca intre prieteni".
In anii '90, daca un presedinte american ar fi rostit asemenea vorbe despre un lider roman, asa cum s-a intamplat cu polonezii sau ungurii, probabil ca destinul Romaniei s-ar fi schimbat mult mai repede in bine. In 2005 insa, lumea a devenit mult mai pragmatica.
Procesul de integrare europeana a schimbat fata batranului continent, iar Europa si-a exemplificat vorbele in cel mai elocvent mod cu putinta: platind. Romania, membra NATO din 2004 si cu negocierile de aderare incheiate, a primit si urmeaza sa primeasca miliarde de euro de la contribuabilul european.
In anii '90, romanii simteau instinctiv nevoia de a-si integra tara in structurile occide
