Preşedintele nostru are darul de a provoca sentimente contradictorii. Uneori îşi vine să-l strângi de gât, alteori să te topeşti de admiraţie. Nici unul dintre ceilalţi doi nu a reuşit să răscolească atât de mult sentimentele poporului – aici nu-i includem pe cei subiectivi, care iubesc sau urăsc, admiră sau detestă fără argumente.

Vizita lui Traian Băsescu la Washington a fost, fără îndoială, cel mai important şi realist pas pe care l-a făcut România în ultimii 15 ani. Românii au avut ocazia să vadă, graţie canalului Fox, un altfel de Băsescu decât cel cu care ne-am obişnuit acasă. Grav, dar abordabil, profund, marcat şi foarte deschis – fără să-şi piardă, totuşi, farmecul -, Băsescu a explicat pe limba oricărui cetăţean de acasă ce a însemnat vizita lui în Biroul Oval, fără a umfla importanţa acesteia printr-o limbă de lemn cu care ne obişnuise Iliescu. De apreciat că preşedintele nu s-a folosit de gogoaşa cu vizele aruncată în presa românească (apropo, preşedintele consideră că presa de peste ocean nu se coboară să pună întrebări neadecvate unui şef de stat şi cu acest aspect are dreptate) şi a explicat foarte clar că suntem într-un program de ridicare a vizelor, care va dura câţiva ani.

Preşedintele chiar a reuşit să transmită un mesaj foarte clar către români: că avem un aliat puternic în SUA şi că a primit asigurări de la mari investitori că sunt interesaţi de România. Cu aceeaşi sinceritate ce nu se înscrie în canoanele diplomatice, şeful statului a recunoscut şi minusurile şi faptul că până şi americanii ştiau că prin portul Constanţa drogurile intră fără nici un fel de probleme. Mai rău a fost la întâlnirea cu conducerea FMI, unde nici preşedintele, nici guvernatorul Mugur Isărescu nu au putut obţine creşterea deficitului bugetar.

Vorbind despre vizitele făcute la Muzeul Holocaustului şi la un spital cu victimele din Irak, Băsescu a ar