In timp ce in China ultimilor ani isi spun tot mai mult cuvantul tineri regizori si scenaristi programatic rupti de vechile coduri culturale, realitatea contemporana fiind terenul de predilectie al In timp ce in China ultimilor ani isi spun tot mai mult cuvantul tineri regizori si scenaristi programatic rupti de vechile coduri culturale, realitatea contemporana fiind terenul de predilectie al acestor autori inregistrati ca "a sasea generatie", liderul celei de dinainte, ultracunoscutul Zhang Yimou, (Sorgul rosu, Sotii si concubine, A trai) bate drumul istoriei si al genurilor traditionale. I se spune, de pe acum, "imparatul", desi nu are decat 55 de ani, pentru ca statutul ii permite orice acestei foste victime a revolutiei culturale care, o data devenit cineast, avea sa fie coplesit de premiile marilor festivaluri. Ar fi fost greu de inchipuit ca fostul operator (a debutat ca director de imagine al lui Chen Keige) sa ignore traditia wu xia, a luptelor-balet care sfideaza legile gravitatiei. Hero (Eroul) a fost numai inceputul. Iar Tigru si dragon al lui Ang Lee - provocarea, intrecerea doar amanata, nu alungata. Spectatorului nu i se taiase chiar de tot respiratia. Casa sabiilor zburatoare (de ce sabii, cand ceea ce zboara pe ecran sunt pumnale toata ziua ?) desavarseste operatia. Zhang Yimou si-a ales o epoca mai putin frecventata de genul amintit, secolul IX, in care o dinastie candva puternica, Tang, se afla la apus. Cineastul ataca in forta, de la bun inceput, ca si cum ar vrea sa ne obisnuiasca, din capul locului, cu exercitiul extazului. Pentru ca asta va fi tot filmul, de-a lungul caruia pauzele de tras sufletul in fata exploziilor, a orchestrarilor vizuale sunt trecerile de la o dominanta de culoare la alta, de la rosu la albastru, verde si alb, ultimele trei fiind insemne ale dinastiei Tang. Un barbat arunca un bob de fasole pe un tambur, unul dintre multel