SFATURI DUHOVNICESTI Perioada Postului Mare este a rugaciunii, a comuniunii cu Dumnezeu. Si prilej de meditatie asupra cuvintelor celor care au slujit Bisericii. ROXANA ROSETI
Se intampla multe lucruri specifice si unice in saptamanile Postului Mare: muzica din biserica se canta pe tonuri mai triste, cantarile amintesc caderea noastra, dar si putinta de a ne ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujbele sunt mai lungi si cuprind rugaciuni cum ar fi cea a Sfantului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai-inainte sfintite. Mai e si retinerea de la bucate, pe care ar fi bine sa o insotim cu lecturi din Biblie si alte carti duhovnicesti, pentru a ne curati macar launtric.
SMERITA INTELEPCIUNE. Iata in ce fel au inteles si au definit postul unii dintre cei mai mari asceti ai crestinismului, de la care ni s-au pastrat cuvinte de invatatura, sfaturi sau cugetari sub forma de sentinte: "Fratilor, imbuibarea pantecelui este maica desfranarii, iar postul si infranarea este bogatia sufletului; deci aceasta sa ne silim sa o castigam cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si lauda oamenilor, care este maica tuturor rautatilor".
Apostolul Pavel ne recomanda ca este bine ca inima noastra sa fie intarita prin har, nu "prin mancari care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit". Postul, adevaratul post, trebuie facut in taina, pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. "Ci tu, cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata - ne invata Mantuitorul - ca sa arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui tau, care este in ascuns...". Si tot Mantuitorul ni-l arata pe Fariseul, care se lauda in rugaciunea sa astfel: "Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele...". Este postul fatarniciei, nu al credintei, care nu are nici o valoare in fata lui Dumnezeu. Despre acest soi de post
