- Cultural - nr. 50 / 14 Martie, 2005 Omul politic si parlamentarul Varujan Vosganian, printr-o imprejurare neobisnuita, dar fericita, a ajuns la Tarnaveni, in dupa-amiaza zilei de 3 martie 2005, intr-un fel de turneu transilvan. L-am auzit vorbind pe un ton potolit, dar cu inima vibrand de intelepciune (amintindu-ni-l pe regretatul poet Ioan Alexandru), despre cultura, care, spunea domnia-sa, poate cuceri fara a umili, poate invinge fara invinsi. Vorbea despre magii ajunsi la Pruncul Iisus, trei la numar: Gaspar, Baltazar si Melchior, dar si despre al patrulea mag, Taord, care l-a cautat fara sa-L gaseasca (acesta s-ar putea asemana cu multi dintre noi). Vorbea despre jertfa tinerilor din Decembrie 1989, pentru mai-binele nostru, despre "jertfa de zidire", adica despre daramarea "zidurilor" dintre noi. Vorbea, mai cu seama tinerilor, intr-un fel de parabola, despre "trandafirul binelui" si, in sfarsit, vorbea despre Eminescu, in ipostaza lui de om smerit, care a refuzat gloriile trecatoare. In toate acestea, parca a avut "gura de aur"! Originar din Craiova, cu liceul facut la Focsani, Varujan Vosganian are dubla licenta: in stiinte economice si in matematica. S-a implicat, nemijlocit, in evenimentele din Decembrie 1989, de data aceasta ca bucurestean. Poetul Varujan Vosganian a lansat cartea de versuri Iisus cu o mie de brate (Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2004), cuprinzand trei sectiuni: Iisus cu o mie de brate (41 p.), care da titlul ansamblului; Portret de femeie (72 p.); Dansul cu moartea (26 p.), in total 52 de poeme. Parcurgand textele, ramai uimit. Poezia, in mod miraculos, tasneste din fiecare cuvant, ca si apa din stanca austera si inerta, lovita cu toiagul Profetului. Poate aici este si paradoxul poeziei. Sunt poeti care vor sa scrie poezie si nu o pot face, se chinuie, poezia lor e o babilonie de cuvinte. Sunt altii, putini, care parca "nu vor" (adica se