Cea mai tânără organizaţie neguvernamentală, născută din disperarea PSD după pierderea puterii, LIDER, nu putea intra în atenţia publică fără o manifestare care să suscite interesul, aşa că a organizat un seminar despre regionalizare.

Motto: “Păcat că am unit Ardealul de România” (Iuliu Maniu)

Chiar dacă, graţie grabei cu care Octav Cozmâncă a închis capitolul de politici regionale în negocierile cu UE, acest subiect va putea fi pus în practică abia după 2011, raţionamentul organizării unui seminar cu această temă face parte din antrenamentul românilor pentru viaţa de după integrare. În perioada interbelică, regionalismul risca să fie suspectat de a fi etichetat drept separaţionism, acum acest subiect nu ar trebui să dea frisoane nimănui. În Memorandumul românilor din Transilvania trimis regelui Carol al II-lea la 15 decembrie 1938 se arată clar amărăciunea locuitorilor de a fi trataţi doar ca o sursă de bogăţii, dar politic nu s-a ţinut niciodată cont de aceştia. În perioada Şcolii Ardelene, românii transilvăneni preferau să spună că sunt nemţi sau unguri, iar istoricii şi politicienii vremii au spus cuvinte grele izvorâte dintr-o realitate dureroasă: “Românii sunt un popor de secături”(O. Goga), “Trăsătura caracteristică a românului e papagalismul” (Alexandru Macedonski), “Păcat că am unit Ardealul de România” ( Iuliu Maniu). Un personaj controversat al acestor timpuri, Sabin Gherman, exprimă şi el destul de plastic această stare: “Specialiştii în apocalipse au făcut din apa Dâmboviţei Iordan naţional – agheasmă obligatorie, unică şi născătoare de eroi încrâncenaţi”.

Această introducere lungă, care nu s-a discutat la seminarul organizat sâmbătă, vine doar să completeze dorinţele nerostite sau spuse fără prea mult curaj, de autonomie.

Analistul politic Cristian Pârvulescu a afirmat că cele opt regiuni de dezvoltare în care a fost împărţit