Inteleapta miscarea politica facuta sambata de catre Corneliu Vadim Tudor. Anuntand transformarea PRM intr-un partid conservator-popular si facand el insusi o spectaculoasa miscare retractila, tribunul semnalizeaza ca a intuit in mod corect existenta unui vid politic in spatiul dreptei. Pe care, din motive interne, dar si de pozitionare externa, se grabeste sa-l umple cu PPRM.
Si asa stau lucrurile. Democratia in Romania, fara un puternic partid de dreapta, este instabila. Ca sa nu mai vorbim de vocatia unei asemenea formatiuni in plan european unde, dupa socialisti, a doua familie puternica de parlamentari este cea a popularilor crestin-democrati.
Corneliu Vadim Tudor a sesizat, in mod corect, slabiciunea formatiunii conduse de Ciuhandu, care nu va putea deveni parlamentara prea curand, precum si esecul altor proiecte asemanatoare, vehiculate in zona liberala sau social-democrata. Asa ca PRM s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat in PPRM. Sau, cel putin, anunta acest lucru.
Ce efecte va avea senzationalul anunt, lansat sambata de tribun?
Alegerile din 2000 au consacrat PRM - partid nationalist, extremist, xenofob si antisemit, cu statut de formatiune anti-sistem - drept cea de-a doua forta politica a Romaniei. Un sfert din numarul de parlamentari apartinea organizatiei condusa de Vadim.
Mai mult: PRM avea vocatia de a castiga viitoarele alegeri, in conditiile in care PNTCD parasise, practic, scena politica, iar PNL si PD erau prada unor puternice convulsii interne. Si sufereau in urma unui grav deficit de imagine.
In intervalul 2000-2003, PRM a ratat insa oportunitatea de a se autoreforma, renuntand la nationalismul extremist si la antisemitism si reformulandu-si discursul, intr-o directie pro-europeana si crestin-democrata.
Apoi, un al doilea rateu a fost inregistrat la sfar
