Incet dar sigur, sasii plecati din tara se intorc la vetrele lor. Vechiul burg al Brasovului tresare de bucurie, cand pe strada Neagra domnul Einschenk acordeaza din nou piane, iar in Piata Sfatului, Herman si Erika Best vand flori mai frumoase ca-n paradis. Doua povesti, pline de speranta reintoarcerii Romaniei la normalitatea pierduta.
Il cheama Arnulf, traieste in Brasov si face o meserie din vremurile cand doamnele purtau crinoline si domnii peruci pudrate: acordor de piane. A mostenit invatatura de la bunicul lui, Karl Einschenk, tatal orgilor din Transilvania. Si tot de la el stie ca oricat ar fi de fericit sau nefericit, optimist sau dezamagit, muzica il poate lecui de toate nelinistile. Atelierul Einschenk se afla in zona veche a Brasovului, pe strada Neagra, paralela cu strada Portii si strada Castelului, strazi marginite de case vechi, cu acoperisuri de tigla. Desi dupa calendar a sosit primavara, afara ninge ca-n basme, ninge ca-n globurile de sticla care ascund in ele orase mici, de papusi. Sub furia alba a zapezii, Brasovul pare si el un oras de poveste, un oras in care casele, pomii si strazile par mult mai mici decat sunt, sub lumina laptoasa pe care ninsoarea o aseaza netulburat peste tot.
Tatal orgilor
In salon e cald. Nu se aude viforul de afara. Din cand in cand, fulgi spulberati de vant raman inghetati pe fereastra uriasa. Mai intai se aude glasul firav si timid al unei viori, apoi sunetul armonios al pianului, iar la urma, glasul prelung al violoncelului care face sa tremure flacara lumanarilor asezate in sfesnice de argint. Melodia colindelor se revarsa apoi in cascade, anuntand sarbatoarea. Asa incepe in fiecare an Craciunul in casa Einschenk, cu un concert in care canta toti din familie, fiecare la instrumentul preferat. Asa incep, de fapt, toate sarbatorile lor, cu muzica si armonie. La asta se gandeste si Ar
