Nu pot alunga niste nedumeriri legate de teoria d-lui Basescu despre „axa Washington - Londra - Bucuresti“. Imi vine greu sa cred ca la Washington si la Londra s-a pus problema unei „axe“ cu noi. De aceea, oricât m-as stradui s-o iau in serios, nu reusesc. Imi amintesc ca in toamna anului 1990, când ma gaseam la New York, corespondentul unui ziar românesc a facut un sondaj de opinie pe Broadway, din care rezulta ca strada americana nu stia, de fapt, mai nimic despre noi. Cel mult, auzise de legenda sinistra a lui Dracula, de „un presedinte dement care a sfârsit prin a fi impuscat“, acesta fiind Ceausescu, sau de mititeii si sarmalutele de la un restaurant românesc. In rest, raspunsurile date la intrebarea „ce stiti despre români si despre România?“ mi-au provocat un amestec de umilinta, revolta si perplexitate. Caci unii ne plasau intr-o geografie cu totul aproximativa, iar câtiva aflasera cu acel prilej ca existam. Un politist a stat o clipa pe gânduri, incurcat, dupa care a zis, pe jumatate glumind, pe jumatate serios: „O luati pe prima strada la dreapta, va duceti la aeroport, va urcati in avion, coborâti in Europa si mai intrebati“. Sincer sa fiu, nu credeam ca ignoranta americanilor, in ce ne priveste, e atât de mare. Si noi care, la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, i-am asteptat, ani la rând, sa ne vina in ajutor! Nu stiu cât de mult s-au schimbat lucrurile intre timp. Desigur, oficialii americani cunosc mai multe despre noi (poate, chiar prea multe!), dar ma indoiesc ca termenul „axa“ le-a trecut vreodata prin minte si ca n-au zâmbit când au auzit ca pe malurile Dâmbovitei se vorbeste serios despre asa ceva. Cum, insa, teoria nu leza in nici un fel interesele strategilor americani, dimpotriva venea in intâmpinarea lor intr-un moment in care prin Europa bate un vânt cam antiamerican, nimeni de la Departamentul de stat sau de la Pentagon n-a dorit sa