Despre provincia romaneasca, fara prejudecati.

"Visez la ziua cand politicienii vor intelege ca numai cultura este motorul care ne poate propulsa, nu doar in Europa, ci poate chiar in fruntea ei"

Dramaturg, prozator, poet, eseist si jurnalist, valceanul Doru Motoc este dintre putinii literati asa-zisi de provincie, care au reusit sa evite in creatia lor atat... didascaliile regimului comunist, cat si pe acelea ale tranzitiei postdecembriste. Didascaliile sunt acele indicatii puse in paranteza de autorii pieselor de teatru, pentru a veni in ajutorul regizorilor. Simtindu-se un om liber, chiar si in timpul dictaturii, el a reusit sa se refugieze in literatura ca intr-un cocon de matase, evitand cu abilitate presiunea culturnicilor de partid, dar si cenusiul conditiei de provincial. A scris mult si a devenit un dramaturg respectat in mediile teatrale nationale, iar mai recent, internationale. Imediat dupa terminarea Facultatii de Litere din Bucuresti, a ajuns dascal de tara, iar dupa cativa ani, animator si actor la Teatrul Popular din Ramnicu Valcea.

Oras placut marilor domnitori ai Tarii Romanesti, care au intemeiat in zona cele mai multe biserici si manastiri pe cap de locuitor din Romania, adica peste 300, Ramnicu Valcea a ramas, chiar si in cele mai vitrege momente ale regimului trecut, un spatiu cultural original de o remarcabila diversitate si puternic legat de traditie. In consecinta, un "arhitect de caractere" ca Doru Motoc a gasit aici suficiente "exaltari artistice", pentru a compensa departarea de efervescenta Capitalei, transformand handicapul provinciei intr-un atu al originalitatii si al fortei de creatie. Despre hotararea lui de a ramane in Valcea, un cronicar literar afirma ca a fost o "optiune a sacrificiului" care l-a propulsat, drept recompensa, in postura de lider al unei generatii. Pe scurt, povestea vietii si creatiei l