Inainte de 1989, in orice birou, sala de clasa sau hol al unei institutii se gaseau insemnele comunismului, alaturi de portretul intaiului om al tarii. In "alaiul" celor care se inghesuiau sa-l Inainte de 1989, in orice birou, sala de clasa sau hol al unei institutii se gaseau insemnele comunismului, alaturi de portretul intaiului om al tarii. In "alaiul" celor care se inghesuiau sa-l imortalizeze nu erau doar fotografi anonimi, angajati in acest scop, ci si nume importante ale picturii romanesti. Probabil ca motivele erau intemeiate, iar un portret-doua facute presedintelui si sotiei asigurau destula "liniste" pentru creatii cu adevarat artistice. Desi cei care au vrut cu adevarat sa evite trocul - portrete prezidentiale contra mici avantaje - au fost destui, iar acest lucru nu i-a facut mai putin pictori in acea perioada sau dupa aceea. Ba dimpotriva. Ce s-a intamplat insa, in ultimii ani, cu sutele de picturi oferite "pe altarul" socialismului? Multe dintre ele au stat in depozitele Muzeului National de Arta Contemporana, pe vremea cand acesta nu beneficia de spatii de expunere suficiente. Maine, la MNAC, in aripa A4 a Palatului Parlamentului, se verniseaza expozitia "Muzeul de Pictura - Realism socialist", al carei curator este Florin Tudor. Proiectul este o incercare de redeschidere a discutiei despre arta romaneasca in contextul socialist si se vrea un preambul la o analiza critica si teoretica ampla in urmatorii ani. Expozitia de la MNAC, pe care o puteti vedea pana pe 22 mai, exploreaza partea intunecata a picturii romanesti din ultimele decenii: portrete omagiale, celebrari ale infaptuirilor comuniste, formule ale realismului socialist prin care artistii participau la consolidarea cultului personalitatii. Pentru astfel de exponate trebuia si un loc special, pe care Florin Tudor il prezinta astfel: "Din incercarea arhitecului de a masca structura de rezisten