In editorialul sau de saptamana trecuta doamna Zoe Petre se declara enervata de faptul ca presedintele Traian Basescu, prin spusele si gesturile sale, confirma diagnosticul meu, pe care domnia sa nu il impartaseste.
Potrivit acestui diagnostic, orientarea obsesiv transatlantica si transpontica a domnului Basescu ascunde eurofobia cercurilor oligarhice care i-au sprijinit ascensiunea, precum si agenda personala a Presedintelui doritor sa-si instaureze regimul cezarist in Romania.
Regret disconfortul produs doamnei Petre de conflictul intre ceea ce vede cu ochii si ceea ce simte cu inima. Dificultatea in care se afla caracterizeaza o mare parte a elitei romanesti. Intelectualitatea noastra subtire a decretat ca tot raul vremilor s-a sintetizat in PSD, acesta fiind locul de adunare al intregii oligarhii carpato-danubiene.
Pornind de la aceasta axioma comoda se ajunge, insa, la imposibilitatea de a explica de ce politica presedintelui oranj bate in purpuriu pe plan intern si in brun pe plan extern.
Daca doar FSN/FDSN/PDSR/PSD, sustinut atat de oligarhii, cat si de mizerii Romaniei, duce o politica anti-occidentala si anti-europeana, atunci cum se face ca omul ridicat pe valul visului euro-atlantic pare a inota si el impotriva curentului just?
Din aceasta dilema nu se poate iesi decat recunoscand realitatea: oligarhia nu are culoare politica si nu sta intre granitele unui partid; oligarhia are propria sa agenda si o aplica folosindu-se, printre altele, de politicieni sau creand partide. La intrebarea de ce in Rusia gangsterii nu ataca bancile, cineva odata a raspuns: fiindca gangsterii sunt proprietarii bancilor.
In mod similar, oligarhii romani nu actioneaza pentru rasturnarea institutiilor democratice, intrucat au reusit sa se insinueze in ele si sa le controleze potrivit intereselor lor. Pe masura c
