Multi dintre maramuresenii plecati la munca in Milano descriu atmosfera de la Consulatul din Milano, institutia care ar trebui sa le apere drepturile, ca fiind una in care mita pluteste intr-o atmosfera tensionata, intretinuta de mai toti angajatii.
De la portarul, care te intampina cu aerele celui care decide cine are dreptul sa intre in consulat, si pana la cel poreclit "consulul-mita": Mircea Gheordunescu, fostul director adjunct al SRI.
Mare parte dintre romanii plecati sa-si incerce norocul peste hotare s-au stabilit in Italia, tara in care au ajuns sa formeze cea mai mare comunitate de straini. Cei mai multi romani s-au stabilit (mai mult sau mai putin legal) in nordul peninsulei.
Printre cei atrasi de clima mediteraneeana, un numar semnificativ este reprezentat de maramureseni (numai din Borsa se estimeaza ca ar fi plecat peste 10.000 de romani, dupa valul de emigrari orasul primind generic denumirea de "Micul Milano").
Cei mai multi romani din strainatate au ales emigrarea gandindu-se la un trai mai bun. Au vrut sa uite de salariul minim pe economie, de birocratie excesiva, de coruptie, de spagi sau de micile atentii, element obligatoriu pentru a fi luat in seama in institutiile romanesti.
Au plecat fara sa se gandeasca la probabilitatea ca, printre alte atributii, ambasadele si consulatele nu se ocupa numai de promovarea valorilor romanesti. Cei care au ajuns in nordul Italiei au primit in plin, fara platosa apararii, socul coruptiei din institutia care ar trebui sa le apere drepturile: Consulatul din Milano.
In aceasta institutie, cuvantul de ordine printre reprezentantii sistemului diplomatic romanesc pare a fi mita.
Pentru a intra in Consulat trebuie sa treci de portar, care are cota lui din suma