Aderarea la Uniunea Europeana va determina o adevarata revolutie in domeniul preturilor la produsele agroalimentare. Raspunsul la intrebarea "De ce" este oferit de experienta mondiala.
Unde lucratorii agricoli sunt putini, este economic posibil ca eventuala lor sustinere sociala sa fie suportata de restul populatei, aflata intr-o covarsitoare majoritate. Dar acolo preturile la alimente sunt mult peste nivelul de pe piata mondiala, pentru ca, tocmai prin asemenea preturi, are loc transferul net de resurse catre agricultura.
Populatia majoritara nu resimte insa preturile inalte, fiind prospera gratie performantelor din alte sectoare si indeosebi din industrie. Unde insa lucratorii agricoli sunt in pondere mare, precum in cazul romanesc, ei nu pot, pur si simplu, sa fie sustinuti social de restul populatiei, care nu se afla in covarsitoare majoritate.
Economic nu este posibil! In aceste cazuri, preturile la alimente pot fi mai mici pe piata, dar cu cat sunt mai mici, cu atat agricultorii sunt mai napastuiti. Caci ei nu produc de fapt competitiv si preturi mai mici inseamna doar ca-si compenseaza mai putin din costuri. Lucratorii agricoli din Romania nu produc eficient. Si acest lucru se vede de indata ce doresc sa iasa pe pietele externe.
Pe piata interna insa, preturile practicate sunt mai mici decat cele din Occident. Daca n-ar fi asa, atunci populatia neagricola – care, in majoritatea ei, este si asa saraca si care, de aceea, percepe preturile la alimente ca fabuloase – n-ar mai putea sa-si acopere necesitatile alimentare nici cat o face acum.
Pretul mai mic pe piata romaneasca este posibil tocmai prin vinderea sub costuri a produselor agricole de catre producatori. Cum este posibil asa ceva?! Este posibil prin subretribuirea fortei de munca din agricultura!
Ce se va intampla din momentul aderarii
