Zi de Zi a împlinit un an de la prima apariţie. Pentru unii, bănuiesc că sună plictisitor, neinteresant, alţii ar spune că mai avem până să împlinim 5, 10, 20 de ani. Pe mine pur şi simplu mă copleşeşte acest eveniment din viaţa redacţiei noastre. Şi nu sunt patetică.
A fost un an dificil, în care am învăţat să facem pasul de la un săptămânal spre un cotidian sau am învăţat pur şi simplu să scriem o ştire de câteva rânduri. A fost un an în care am învăţat să ne bucurăm împreună, să plân-gem împreună, să sărbătorim îm-preună sau să ne supărăm împreună.
A fost un an în care a trebuit să învăţăm să depăşim momen-tele grele – de la lipsa de credit din partea autorităţilor publice, dar nu numai, la tot soiul de bariere ridicate de către de concurenţă sau, ce e şi mai dureros, de aşa-zişi prieteni. Din fericire pentru noi şi din păcate pentru adversari, am trecut cu bine peste acest an. Şi, de ce să nu o re-cunoaştem, cel mai important suport aţi fost dumneavoastră, cititorii noştri, oricât de laudativ ar suna acest lucru.
A fost un an în care v-am învăţat (şi am învăţat şi noi) cu un alt stil de presă, mai alert, mai dinamic, asemenea echipei tinere care a pus umărul la Zi de Zi, de la director general până la re-porter.
Uneori ne-a ieşit, alteori am greşit. Uneori ne-aţi plăcut, alteori ne-aţi urât, dar important este, chiar dacă sună a clişeu, că nu v-am lăsat indiferenţi. Uneori ne-am respectat angajamentele, al-teori nu am reuşit să ne ridicăm la nivelul cerinţelor, intereselor sau dorinţelor dumneavoastră Sper că totuşi ne-aţi înţeles şi ne-aţi iertat pentru că eram la înce-put. Chiar dacă acest fapt nu e nici o scuză, nici circumstanţă a-tenuantă.
Oricum, ne-am străduit să vă oferim informaţii la cald, acoperind cât mai multe dome-nii, de la social până la cultură. Nu am fost de acord cu auto-rităţile publice sau cu politicienii at
