Patriotismul e un sentiment cunoscut doar celor ce au avut curajul sa strabata frigul lui decembrie '89, infasurati in tricolor. Noi ceilalti avem abia acum prilejul sa descoperim acest sentiment imbatator si exigent. Avem, de fapt, doua prilejuri si amandoua deschid calea spre prietenia publica si personala cu propria noastra tara.
Mai intai, Basescu si Bush la Washington. Ce anume ar putea egala primirea lui Basescu la Casa Alba? Ce punem in balanta? 50 de parastase PSD la 500 de ani de Stefan cel Mare? Si cu ce am putea compara hulita axa Bucuresti-Washington? Cu axa Jimbolia-Belgrad? Prin prima circula macar sentimentul demn pe care il da asezarea in partea buna a lumii.
Prin cealalta a circulat, amestecata cu benzina de contrabanda, indiferenta. Am numit cea mai mare problema a statului roman, sub mai toate administratiile sale, in ultimii 60 de ani: lipsa de patriotism. Aici e centrul defect al mentalitatii politice romanesti, nu in geometria acordurilor cu UE si cu FMI. Rigla folosita de FMI are o gradatie in marginea utopiei.
Trebuie sa devina finantele noastre un ogar de rasa? Sanatatea bugetara e buna. O dieta fanatica duce mai degaba in rai decat in economia reala. Problema fundamentala e cu totul alta.
Ea a fost definita memorabil de istoricul scotian Tom Gallagher, chiar la pagina 2 a cartii sale "Furtul unei natiuni". Diagnosticul lui Gallagher: "Elitele romanesti, complet straine de notiunea de bine public".
Aceasta incapacitate de a trai impreuna si talentul invers de a trai in dauna celorlalti sunt echivalentul unui razboi civil romanesc ascuns, semnul unei lipse adanci de patriotism, expresia unei neincrederi care porneste de la prispa si de la scara de bloc si se termina cu o catastrofa nationala. Interventia Uniunii Europene si a FMI poate ajuta.
Fluidul care i-a legat pe Bush
