- Cultural - nr. 51 / 15 Martie, 2005 Asterisc

CATA VIATA CENACLISTA, ATATA LITERATURA

Scrisul meu si-a gasit ritmul in atmosfera cenaclista a Liceului "Liviu Rebreanu" din Bistrita, unde se manifestau cativa aspiranti care, pana la urma, si-au creat o opera literara. Nu stiu daca acei ani de cenaclu au fost decisivi, dar, oricum, sunt convins ca au fost o veriga esentiala intr-un lant al cautarilor, al sperantelor, al entuziasmului, al fascinatiei conditiei de scriitor. Am infiintat apoi cenacluri ("Virtus Romana Rediviva", la Bistrita, "Romulus Guga", la Targu-Mures), am trecut prin cenacluri mai mult sau mai putin faimoase ("George Cosbuc", din Bistrita, "Echinox", "Tribuna", "Napoca Universitara", din Cluj-Napoca, "Cenaclul de Luni", "Confluente"… din Bucuresti, "Vatra", din Targu-Mures… si lista ar putea continua) si nu-mi puteam imagina viata literara in afara cenaclurilor. Aceasta, din mai multe motive, iar unul, esential, e ca un cenaclu este un vector al prieteniilor literare. Prietenii in care respectul pentru valoare este decisiv, in care lauda de circumstanta nu-si gaseste loc. Un cenaclu mai este apoi terenul fertil al confruntarilor, al modelarii spiritului combativ, critic, al exigentei benefice. Decembrie '89 a bulversat viata cenaclista. Treptat, aceasta s-a redus pana la abandon, in multe locuri, dintr-o pretinsa criza de timp, dar si dintr-o graba a afirmarii fara nici o preocupare pentru confirmare anticipata. Nimeni nu mai avea stare si rabdare sa se "verifice" intr-un cenaclu, aproape toata lumea dorea plonjoane editoriale imediate, volume de autor fara nici un fel de asteptare, dupa atatia ani de teroare a debutului. Aproape s-a creat impresia ca cenaclul este o institutie ignorabila. "Egoismul" creator a scurtat traseul textului, evitandu-se orice vama, mai ales de catre autorii tineri, dornici sa se impuna cat mai r